Ș-ar mai be’ Gheorghe-ar mai be’
Margareta Clipea.
Ș-ar mai be’ Gheorghe-ar mai be’
N-are bani de un’ să ie, Gheorghe bis.
Când era punga plină,
Mândrele-l țineau de mână, măi, măi
Dar acu-i punga goală
Mândrele îl țin pe-afară, măi, măi.
Cât îs nopțile de lungi
La șapte mândre te duci, Gheorghe bis.
Da la mine cale n-ai, nici să vii și nici să stai, Gheorghe
Nu știu la ce te gândești, că mai bună nu găsești, Gheorghe.
Până ieri mă drăgoste
Azi mă vede ce mai re’ Gheorghe bis.
Până ieri mă săruta, astăzi parcă m-ar certa, Gheorghe
Mă sărută și mă ie, fă-mă bună dacă-s re’, Gheorghe.
Când în pungă strălucește
Toată lumea te iubește, Gheorghe bis.
Dacă-n pungă bate vântu’,
De la mândre să-ți iei gândul, Gheorghe bis.
De la mândre sprâncenate uită-te la măritate, Gheorghe
Și de nu ți-ai da pe seamă, ți-a fi bună ș-o vadană, Gheorghe
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj, Gheorghe, care se bucura de atenția femeilor când avea bani, dar este abandonat când rămâne fără. Versurile exprimă dezamăgirea și ironia situației, reflectând o realitate cinică despre relațiile interumane.