Bădiță, ce gând îmi vine?
Să te las, s-o rup cu tine,
Că tu faci să-mi fie greu,
Niciodată cum vreau eu,
Că tu bei, dar eu zic nu
Și faci numai cum vrei tu.
Măi bădiță, om hoinar,
Nu-mi fă capul calendar,
Că-mi tot zici verzi și uscate,
Dar din suflet eu te-oi scoate
Și pun foc în drumul tău
Că mi-ai făcut prea mult rău.
Este-o vorbă spusă-n lume
„Ce ți-i drag tot drag rămâne,
Fie cât de păcătos,
Că frumosu-i tot frumos!”,
Dar la mine nu mai ține
Că tu m-ai mâncat de zile,
Și dacă nu te-i schimba
Ți-i vedea de calea ta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă hotărârea unei femei de a părăsi un bărbat care o face nefericită. Ea este dezamăgită de comportamentul lui și decide să pună capăt relației, chiar dacă există o vorbă care spune că dragostea rămâne, indiferent de greutăți.
