M-o trimis mămuca-n sat
Când eram de măritat
Pe Ignat să-l iau bărbat
Că-i frumos și lăudat,
Și mi-or tot cântat pe strune
Ignat, Gheorghe și Vasile,
Pe ceilalți nu vi-i pot spune,
Și-mi cântau toți la ureche
Ca să fiu a lor pereche.
Ce vă spun o fost de mult,
Dar eu nu m-am potolit,
Bat pământul fără milă
Și mă-nvârt ca o copilă,
Cât mă știu de iubăreață
Eu mai pot să țin în brață
Și mai sărut cu dulceață
Și asta numai de vreau
Și pe cine-oi crede eu.
Bine mai era odată
Când eram la mama fată,
Eram pasăre și pui
Și drăguța orișicui,
Dar din toți ce m-or cătat,
Ia uitați-vă ce-am luat,
O minune de bărbat,
Îl trimit după surcele,
El mi-aduce floricele,
Îl trimit să facă foc,
El mi-aduce busuioc,
Ia spuneți, ăsta-i noroc!
Sensul versurilor
Cântecul descrie amintirile unei femei despre tinerețe, când era curtată de mulți flăcăi și trimisă de mama sa să se mărite. Ea își amintește cu nostalgie de acea perioadă, dar și de soțul ei, pe care îl consideră o minune, chiar dacă este cam neîndemânatic.