Cine m-o făcut pe mine
N-o știut cât mi-a fi bine,
Că dacă ar fi știut
Cred că nu m-ar fi făcut,
Și-atât mi-o fost bine-n viață
Cât am fost la mama-n brață.
M-o făcut măicuța lunea
Prin străini să-mi mănânc pâinea,
Ș-apoi marțea m-o scăldat
Să știu rândul la cântat,
Miercurea m-o pus la sân
Să am parte de om bun.
M-o-nfășat măicuța joia
Și știu voia și nevoia,
Vinerea m-o legănat
Și de bine s-o rugat,
Sâmbăta m-o botezat
Să nu trăiesc cu oftat,
Dumnica, ziua sfântă,
Am fost și eu miruită
Și scăldată-n busuioc
Ca să am și eu noroc,
Răul departe să steie,
Bucuria să mi-o deie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu mama și amintirile din copilărie, evidențiind importanța familiei și a tradițiilor în formarea destinului. Versurile reflectă o perspectivă nostalgică asupra trecutului și o dorință de binecuvântare și protecție.