M-am ținut, lume, și-am fost
Și de dulce, și de post,
De dulce când făceam patul,
De post când venea bărbatul,
Și când îl zăream pe geam
Pe drăguț îl ascundeam.
Strigătură:
Pe sub pat cu tot păcatul
Până adormea bărbatul.
Ca toate nevestele
Eu îmi fac plăcerile,
Că nu trebe’ să lucrez
Că am ochișorii verzi,
Când vine bărbatu-acasă
Mă găsește stând la masă.
Strigătură:
Că-s cu unghiile făcute
Și sprâncenele vopsite.
Eu îs nevastă frumoasă
Podul țese, podul coasă,
Și făina cea de grâu
Toat-am dat-o pe rachiu,
Pe slănină și cârnați
Mi-am luat papuci înalți.
Strigătură:
Și am cheltuit toți banii
Pe cămeși și pe tulpane.
M-am smerit, m-am spovedit,
Din păcate-am mai zvârlit
Și-o trecut ce-o fost mai greu,
De la capăt am s-o iau,
Că așa una ca mine
Îi greu de ținut pe lume.
Strigătură:
Cu bănuți și pâine coaptă,
Toată ziua dezmierdată
Și chiar dacă fac păcate
Eu am să merg mai departe,
Bine că am sănătate.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă, într-o manieră umoristică, viața unei femei căsătorite care își trăiește viața după propriile reguli. Ea jonglează cu infidelitatea, cheltuielile extravagante și o atitudine nonconformistă, acceptându-și imperfecțiunile cu umor și optimism.