Jocul ăsta-i de la Stupca,
Dar să știți cu toți
S-o cântat frumos cu scripca
Și la Iaslovăț,
L-or cântat la hore mari,
Pe la cumătrii
Cei mai mândri lăutari
Buni de veselii,
Dar ca badea Bidirel,
Scripcăraș cu foc,
Nimeni nu-l cânta la fel
Când ieșeam la joc.
Strigătură:
Scripcăraș cu patru strune,
Fără de pereche-n lume.
Cu arcușul pe vioară
Inima-i cânta
Și uita de viaț-amară
Cine-l asculta,
De la Stupca-n Arborea
Toți îl așteptau,
Alta scripcă nu era
Cât nu căutau,
Din Suceava la Humor
Mergeau după el
Să le cânte cu mult dor
Badea Bidirel.
Strigătură:
Scripcăraș cu patru strune,
Fără de pereche-n lume.
Scripcăraș, de felul lui
Mândru, șugubăț,
Pe la Stupca de-amu’ nu-i,
Nici la Iaslovăț,
Lăutari de viță veche
Vin la horă-n sat,
Dar niciunul nu-i pereche
Cum el o cântat,
Scripca lui nu mai răsună,
Nu mai îi la fel
Când punea mâna pe strună
Badea Bidirel.
Strigătură:
Scripcăraș cu-arcuș de dor,
Bucuria horelor,
Scripcăraș cu patru strune,
Fără de pereche-n lume.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lăutarului Alexandru Bidirel, amintind de talentul său unic la scripcă și de bucuria pe care o aducea oamenilor. Versurile evocă nostalgia vremurilor în care acesta cânta la hore și cum nimeni nu-l poate înlocui.