Frunză verde, floare-aleasă,
Ia-ți iertăciune, mireasă,
Nu sili la măritat
Ca floarea la scuturat.
Cununița ta cea verde
Mi te scoate dintre fete
Și te-așează-ntre neveste,
Și te-așează-ntre neveste.
Creșteți, flori, și înfloriți
Că mie nu-mi trebuiți,
Creșteți, flori, cât gardu-nalt
Că de-acuma am bărbat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul în care mireasa își ia iertăciunea, marcând tranziția de la viața de fată la cea de femeie căsătorită. Ea renunță simbolic la trecut și acceptă noul rol, lăsând în urmă florile și copilăria.