Ia-mă, Doamne, și mă pune
Într-o livadă cu prune
Să fac țuică și să beau,
Să nu merg la făgădău,
Că și popa m-o-ntrebat
De-am pe lume vreun păcat,
Eu i-am spus că n-am nimic,
Numai cât să beau un pic.
Strigătură:
Dar merg și mă spovedesc
Tot cu vin împărătesc.
Azi o țin într-un cântat
C-am intrat iar în păcat
Că ieri m-o-mbiat vecinul
Să mă duc ca să-i gust vinul,
C-o tras mustul și-i de bine,
Are cinci butoaie pline,
Și-am băut o sticlă-n doi
De-am dormit în păpușoi.
Strigătură:
Și-amu m-am trezit buimacă
Și de-aceea cânt, să-mi treacă.
Măi vecine-am dat de dracu
Că tare mă doare capul,
Nu pot să stau pe picioare,
Parcă și mintea mă doare,
Că la tors nu mă gândesc,
Nici nu vreau să prășuiesc,
Foc nu fac că-i cald afară,
Pot să beau până diseară.
Strigătură:
Și la sticlă nu pun dop,
Vreau să dau cu toți noroc,
Hai noroc, noroc, noroc!.
Care îi pricina mea
Dacă gurii-i place-a bea?
Pot să zic eu ce n-aș zice,
Când îi vine bea de stinge,
De când stau pe lângă sticlă
Nu m-am ales cu nimică,
Nici cămeșa n-am cusut,
Nici opinci nu mi-am făcut.
Strigătură:
Că eu nu mai pot de bine,
Ceapă cămeșa pe mine,
Dar vă las că ziua-i scurtă,
Rămâneți cu Doamne-ajută,
Ține-o așa, nu te da!
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi din viața unui om simplu de la țară, care preferă să bea decât să muncească. Regretele sunt minime, iar plăcerea de a bea este maximă, chiar dacă asta înseamnă să intre în "păcat".