Zice lumea și grăiește
Cu mine când se-ntâlnește
C-am cântat și am jucat
Și-am iubit ce mi-o fost drag,
De-o fost gură cu dulceață
S-o oprit la mine-n brață.
C-așa-i mândra cea frumoasă,
Nu șede închisă-n casă,
Iese-n lume să petreacă,
De vorbe oricum nu scapă,
Și dacă-mi ies vorbe rele
Eu oi fi mândră de ele.
Ia cântați, măi lăutari,
Și luați seama la bani,
Niculae, mai zi-i una
Că-ți strâng banii cu căciula,
Că badea pe joc s-o pus,
Haida, nu mă fă de râs!.
C-așa-i mintea de femeie
Pe bărbat știe să-l ieie,
Dacă-i numără bănuții
Îl plătește c-o guriță
Și dac-un rachiu mai bea
N-ai s-auzi gură mai rea,
Ascultați cu toți femeia
C-are lacătul și cheia.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie independentă care se bucură de viață și nu se teme de gura lumii. Ea își trăiește viața după propriile reguli, petrece și știe cum să-și gestioneze relația cu bărbații.