I-auzi, muzica-i în sat,
Toată treaba am lăsat
Și-mi cat opincele mele
Că le-am azvârlit de rele.
Strigătură:
Și-amu’ de nevoie mare
Le-am pus iarăși în picioare.
La pământ, opincă spartă,
Că barbatul mă așteaptă
După poartă cu cociorba
Mânios că-l port cu vorba.
Strigătură:
El vrea ca să-i torc fuioare,
Dar eu sfârâi din picioare.
Hai, vecine, lângă mine
Că ți-am dat un sac de prune
Și-o traistă de barabule,
Intră-n horă și mă joacă,
N-aștepta vremea să treacă.
Strigătură:
Că s-o strica prunele
Și vând barabulele.
Cine joacă la mijloc
Deie-i Dumnezeu noroc
Și copii vreo șapte, opt,
Cine joacă într-o parte
Deie-i Domnul sănătate
C-acela atâta poate.
Strigătură:
Dar eu am jucat prea tare
Și-am rămas fără suflare
Și-amu’ după câte-am zis
N-aș vrea să mă fac de râs
Că mai am multe de spus.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă dintr-un sat, unde muzica și dansul aduc bucurie. Naratoarea preferă să danseze decât să se ocupe de treburile casnice, invitând vecinii să se alăture petrecerii.