I-auzi, bade, gura lumii
Parcă latră-n șură câinii,
O umplut cu vorbe satul
Că m-aș mărita cu altul,
Mă mărită cu oricine
Numai să nu fiu cu tine.
I-auzi, bade, i-auzi bine
Lumea asta câte spune,
Când ne vede împreună
Parcă fulgeră și tună,
Îi curg vorbele șiroaie
Ca părăul după ploaie.
Ia, bade, din foc tăciunii
Și astupă gura lumii,
Că de-atâtea vorbe rele
Am încărunțit devreme,
Ne grăiește și ne ceartă
Numai ca să ne despartă,
Ne-ar băga-n pământ cu zile
Și pe mine, și pe tine.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința cauzată de bârfele și judecățile comunității asupra unei relații. Protagoniștii sunt criticați și se simt neputincioși în fața opiniei publice, care încearcă să-i despartă.