Asta-i hora horilor,
Hora gospodarilor,
Hai amu’ toți laolaltă
Că suntem dintr-o bucată.
Strigătură:
Că suntem oameni de rând,
Nici bogați, nici frunză-n vânt.
Eu cânt și mă-nvelesc
Și la horă vă poftesc
Și le zic câte le știu
Că pe plac vreau să vă fiu.
Strigătură:
Câte-n minte le gândesc
În cântec le potrivesc.
Eu-s femeie îndrăzneață,
Nu mă-ntreci de vorbăreață,
Dac-oleacă m-amețesc
Îți vedea câte grăiesc.
Strigătură:
Și-ți plăti numai să tac,
Eu în seamă nu vă bag,
Că toată lumea mă știe
Cum îmi merge gura mie,
De-aici pân’ la primărie.
Sensul versurilor
Piesa este un imn al bucuriei și al apartenenței la comunitate, celebrând dansul tradițional al horei. Versurile exprimă spiritul liber și îndrăzneț al femeii care cântă, invitând pe toți să se alăture petrecerii.