Iaca hora s-o pornit
Și bine m-am nimerit
Și mi-am prins rând ca să cânt
Și să joc cu lumea-n rând,
Cu Ion și cu Zamfira,
Cu Vasile și Fruzina.
Strigătură:
Hora din Calafindești,
Ca la noi la Grănicești.
Măi bădiță, om cu stare
Și cu bani în buzunare,
Nu căta a te-mbăta
Și bani nu împrumuta,
Mai bine fii tu stăpân
Și pune-i la mine-n sân.
Strigătură:
Bine să-i împăturești
Că la mine-ai să-i găsești.
Eu pe lume multe știu
Că seara mă culc târziu,
Că nu-s coană preoteasă
Să mă-ncui devreme-n casă,
Tot pe drum și pe la gard
Aflu câte-s de aflat.
Strigătură:
Și câte-s mai deocheate
Eu în joc le strig pe toate,
Că așa-i gura mea,
Îi și bună, îi și rea,
Numai nu poate tăcea.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unei hore tradiționale într-un sat, cu strigături pline de umor și aluzie. Versurile evidențiază bucuria de a petrece și de a împărtăși bârfele satului.