Hai noroc că azi oi bea,
Că viața-i tot cum vrea ea,
C-am tot zis c-am să mă las
Să-mi scap omul de necaz,
Dar nu pot că tare-mi place,
Holercuța bine-mi face.
Tulburată-i mintea mea,
Dar paharul tot l-oi bea
Că mi-i capul greu ca piatra
Și-am să-l beau până-l dau gata,
Că bărbatul meu mă rabdă
Și la lucru nu mă-ndeamnă.
De ieri am rămas datoare
C-am băut vreo opt pahare
De țuică și tulburel
La crâșmarul frumușel,
Frumușel îi, dar degeaba,
Nu dă fără bani otrava.
Și-nc-o țuică vreau să beau
Să nu simt că azi mi-e rău,
Vai, m-aș stinge, n-am parale,
Și-amu’ capul rău mă doare,
Ori îmi crapă, ori ia foc,
Ori m-apuc amu’ de joc,
Dacă nu, mai beau o noapte,
Că doar cui pe cui se scoate,
Ăsta-i leacul, asta fac.
Sensul versurilor
Piesa descrie o persoană care se îmbată pentru a uita de probleme, deși știe că nu este o soluție bună. Ea găsește o consolare temporară în alcool, chiar dacă acest lucru îi agravează starea.