Mai la vale, pe toloacă
Trec flăcăi cu cai la apă,
Doi îi țin, doi îi adapă,
Doi spre mine se îndreaptă:
– Hai, mireasă, hai cu noi
C-avem bine ca la voi
Și mirele-i om de treabă,
O știut ce să aleagă.
Strigătură:
Nu și-o luat-o de avere,
El și-o luat-o de plăcere,
De plăcerea ochilor,
Pe voia părinților.
– Mână, bade, caii bine,
Nu ține ochii la mine,
Nu te uiți că ochii mei
Fac cât patru cai de-ai tăi?!
Vornicei, voi oameni buni,
Ce-ați dat la cai de-s nebuni?
– Noi le-am dat ovăz cu sacul
Și trifoi cu prepeleacul.
Strigătură:
Vornicel pe șapte sate,
Ia o litră jumătate
Și cinstește druștele
Ca să poată chiui.
Nu suntem așa de multe,
Dar suntem tare de frunte,
Nu suntem așa de dese,
Dar suntem tare alese,
Soacră mică înșelată,
Pe papuci ți-ai dat o fată,
Că papucii fac cinci sute,
Fata face mii mai multe.
Strigătură:
Soacră, soacră tânără,
Să-ți faci altă copilă,
Să-i pui numele Maria
Să fie-n locul ăsteia.
Sensul versurilor
Cântec de nuntă tradițional, descrie atmosfera festivă și interacțiunile dintre personaje. Mireasa este invitată să se alăture petrecerii, iar versurile includ strigături și glume despre soacră și valoarea miresei.