Tot pe drumuri de suspin
Mână badea mândri cai,
Mândri cai, bună căruță,
Peste deal câte-o mândruță,
Banii căruțașului
Stau în vârful biciului
Pe cărarea dorului
În goana murguțului.
Refren:
Hai, căiuți, hai, căiuți,
Hai la Rădăuți,
Unde știți vă opriți
Să mai hodiniți.
– Ai zis, mamă, că mă dai
După cel frumos cu cai,
Cu căruță ca să sune
Și să merg cu dânsu-n lume
Peste deal la Rădăuți
Și la târg la Cernăuți,
Poa’ să meargă și-n chirie
Că-l aștept seara să vie.
Refren:
Hai, căiuți, hai, căiuți,
Hai la Rădăuți,
Unde știți vă opriți
Să mai hodiniți.
– Fata mamii, nu te-oi da,
Supărarea nu-ți căta,
Căruțașu-i tot hai-hui,
În ogradă nu-i și nu-i,
Pentru buze dulci ca mierea
Își dă caii și averea,
Când s-aducă el grăunță
Se întoarce c-o drăguță.
Refren:
Hai, căiuți, hai, căiuți,
Hai la Rădăuți,
Unde știți vă opriți
Să mai hodiniți.
– Măi mămucă, grijă n-ai,
Că am hățuri eu la cai,
L-oi struni, l-oi îndulci,
Cel mai bun bărbat a fi,
A s-alerge peste dealuri
Să crape caii în hamuri,
I-oi turna vin în pahare
Și i-oi da și de mâncare.
Refren:
Hai, căiuți, hai, căiuți,
De la Rădăuți,
Unde știți nu opriți,
Nu mai hodiniți,
Hai, căiuți, nu opriți,
Nu mai hodiniți,
Câte-un deal, câte-o vale
Până la mâncare.
Sensul versurilor
O fată vrea să se mărite cu un căruțaș, dar mama ei o avertizează că acesta este nestatornic. Fata este hotărâtă să-l cucerească și să-l facă un soț bun, promițând că îl va struni și îl va îngriji.