Vai de mine, vorbe multe
Am prin sat, nu știu de unde,
De la crâșma c-am băut
Ori că drăguț mi-am găsit,
Să-i fac inimii dreptate
Să iubească cât mai poate
Pe bărbat și pe-un fecior
În ciuda vecinelor.
Strigătură:
Că bărbatul de nu vede
Câte-aude nu le crede.
Nu mă țin tare frumoasă,
Dar am tot ce-mi trebe-n casă
Și-un drăguț după gărduț
Să nu-l știe oameni mulți,
Nici ale mele vecine
Că nici el nu-mi vor bine,
Că bărbatul mi-i bun, Doamne,
Cum se culcă, cum adoarme.
Strigătură:
Dar și eu îl tot păzesc,
Nu cumva să mi-l trezesc.
Câte femei măritate
Nu-s ca mine-n nicio parte
Și fudulă, și-mbrăcată,
Și de drăguț așteptată,
Că bărbatul vine-acasă
Și-mi tot zice că-s frumoasă,
Eu îl pup, dar nu-i de-ajuns,
Pe drăguț îl țin ascuns.
Strigătură:
După gard, după ulucă
Până bărbatul se culcă
Și fac după voia mea
Ca să fiu tot tinerea.
Sensul versurilor
O femeie din sat își trăiește viața după propriile reguli, sfidând convențiile sociale. Ea are un amant pe lângă soțul ei, dar se asigură că totul rămâne secret, menținând aparențele și bucurându-se de viață.