Foaie verde trei cepe,
Eu acasă am de toate,
Am și straie, și grițari,
Numai nu am lăutari,
Dar am ochi și păr ca mura
Și bine-mi mai merge gura,
Pe bărbați îi bag în boală
Doar din vorbe, că n-am școală.
Strigătură:
Și la joc mă duc când vreau,
Ce să fac, asta-s eu!
M-aș urca și eu la munte,
Dar nu știu să fac prea multe,
Nu mulg oi, nu dau la strungă,
Nu fierb zer, nici mămăligă,
Pe pereți brâie nu trag,
Dar gurița roșie-o fac,
Pe sprâncene-mi pun tăciune
Ca să fiu mândră la lume.
Strigătură:
Și la joc îs ca furtuna
Ca pe sapă nu pun mâna.
Azi la joc, mâine la nuntă,
Și acasă-i treabă multă,
Las’ să fie, că nu fac,
Că eu cânt și-mi fac de cap,
Poale albe cu mărgele
Eu la-nvârt, dar nu-s a’ mele,
Mi le-o dat vecina-n vară
Și-amu-mi cere socoteală.
Strigătură:
Și mă spune la tot satul
Că prea mult îi joc bărbatul,
Dar de m-a grăi de rău
Rămășag pun că i-l iau.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie mândră de sine și de viața ei la sat. Ea se bucură de dans și de libertate, sfidând convențiile și bârfitoarele.