Doamne, tare-s bucuroasă
Că bărbatu-i dus de-acasă,
Dorm în pat până târziu
Și nu pun nici furca-n brâu.
Strigătură:
N-are cin’ să mă trezească
Și nici cin’ să-mi poruncească.
De știu că bărbatu-i dus
Mă scol când soarele-i sus,
Mai întâi îmi caut sticla
Dup-aceea mulg vițica.
Strigătură:
Nu spăl rufe la părău
Și mă simt în largul meu.
Azi îs singurică iară
Și am multă trebușoară,
Eu mă strădui’, mă strofoc,
Dar nu prea-mi iese deloc.
Strigătură:
Aș umple borș, dar n-am huște,
Nici curechi să-nvârt găluște.
Cum se înnopteaz-afară
Și bărbatul dă s-apară
Eu îmi fac treabă prin pod
Și mă vait de nu mai pot,
Îmi leg capul cu-apă rece
Și nici prin față nu-mi trece.
Strigătură:
Că dacă-mi spune ceva
Iute-mi sare țăndăra
Și-uite-așa scap de bucluc
Și traiul frumos mi-l duc.
Sensul versurilor
O femeie se bucură de libertatea și liniștea casei atunci când soțul este plecat. Ea profită de această ocazie pentru a se relaxa și a evita treburile casnice, găsind mici plăceri în viața de zi cu zi și evitând conflictele cu soțul.