De n-ar fi focul cu pară,
N-aș fierbe găina-n oală,
Nici jăratic nu s-ar face,
Eu plăcinte n-aș mai coace,
De n-ar fi arcuș pe strună
Aș fi femeie nebună
Și n-am să mă potolesc
Numa-n joc de mă-nvârtesc.
Strigătură:
Și n-am să mă potolesc
Numa-n joc de mă-nvârtesc.
Dac-aș știi câte nu știu
Aș bea apă, nu rachiu,
Dar mă chinui să le-nvăț,
Cum le știam alte dăți,
Când eram mai tinerea
Nici rachiu nu-mi trebuia,
Dar beam apă din fântână
Și mă țineau trei de mână.
Strigătură:
Și beam apă din fântână
Și mă țineau trei de mână.
Multe zice gura mea
Când un paharel mai bea,
Că de n-aș putea grăi
Aș începe-a clocoti
Și tare mă țin făloasă
C-am cămeșă de mătasă
Cusută de o vecină
Pentr-o kilă de făină.
Strigătură:
Și tare mă țin făloasă
C-am cămeșă de mătasă.
Îmi zice bărbatul, zice
La vorbă să fiu mai dulce,
Să fiu blândă, să mai tac,
Dar eu tot ca mine fac,
Că-s beteagă, vai de mine,
C-am băut vreo patru kile,
La gard cu-a’ mele vecine
Că mi-or prășuit trei zile.
Strigătură:
Vai și-amar de capul meu
Că mâine-a să-mi fie rău,
N-oi fi bună de nimica
Și-am s-arunc cât colo sticla,
Peste garduri la Domnica.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie care se bucură de viață, de băutură și de socializare cu vecinele. Ea își exprimă independența și preferința de a face lucrurile în felul ei, în ciuda sfaturilor soțului.