Dacă scapi din frâu bărbatul
Prima data îți cați altul,
Și până-ți trece mânia
Dai din pod milităria,
De vrei să-ți mai cânte-n strună
Îi faci turte-o dată-n lună.
Strigătură:
În rest, cir de mămăligă
C-apoi și prin somn te strigă.
O luat foc bărbatul iară
Că nu i-am gătit aseară,
Și flămând în pat s-o dus,
Noapte bună nu mi-o spus,
Dar de milă-n miez de noapte
I-am făcut plăcinte coapte.
Strigătură:
Și l-am trezit și-o mâncat
Și-apoi buze dulci i-am dat.
Eu de când mă știu pe lume
Am avut grijă de mine,
Am cântat să fac parale,
N-am vrut să stau printre oale,
N-am făcut nici o gălușcă
Și-am mai tras și câte-o dușcă.
Strigătură:
Mi-am făcut zilele bune
Cu un rachiuaș de prune
Și să nu mă afle-n sat
M-am cinstit și m-am culcat.
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor relația dintre soț și soție într-un context tradițional, satirizând rolurile de gen și obiceiurile rurale. Versurile sugerează că menținerea armoniei în cuplu implică compromisuri culinare și indulgență reciprocă, dar și independență și plăceri personale.