Dă-mi, Doamne, ce n-am avut
Să mă mir ce m-o găsit,
Dă-mi noroc și dă-mi și bani,
Să cânt o sută de ani,
Cât mai sunt încă-n putere,
Cânt la lume cu plăcere.
Strigătură:
Și nu mă las întrecută,
Că sunt mulți care m-ascultă.
Dă-mi, Doamne, ce mi-ai mai dat,
Voie bună la cântat,
Să am vreme de umblat
Din Ardeal până-n Banat,
Din Suceava-n Mehedinți,
Peste văi și peste munți,
Și pe urmă să o iau
Peste Prut la Chișinău.
Strigătură:
Să mă-nvârt cu ochii roată,
Să cânt Bucovina toată.
Dă-mi, Doamne, ce merit eu,
Că nu fac la nimeni rău,
Dă-mi, Doamne, ce mi-am dorit
De când mă știu pe pământ
Dă-mi din toate câte-un pic,
Să n-am grijă de nimic.
Strigătură:
Dă-mi din toate câte-oleacă,
Viața mai ușor să-mi treacă,
Să trăiesc cu bucurie,
S-o țin într-o veselie.
Sensul versurilor
Piesa este o rugă către divinitate pentru noroc, prosperitate și bucurie de a trăi. Exprimă dorința de a călători și de a împărtăși bucuria prin cântec, cerând o viață lipsită de griji și plină de veselie.