Câte vorbe am în sat
Încă nu le-am numărat,
Nici nu le-am scris pe hârtie,
Dar cred că-s mai mult de-o mie,
Dar de asta nici nu-mi pasă
Și las lumea să grăiască
Că-s femeie cu bărbat
Și cu multe vorbe-n sat.
Se miră lumea din sate
Că-mi țin poalele curate,
Dar și eu mă mir cât pot
Cum de mai stă furca-n pod
Și n-am ars-o pân-amu’
Să nu afle bărbatul,
Când stă luna pe sub gang
La găini cuibar le fac.
Tot omul face cum poate,
Eu din zi mi-am făcut noapte
Și tot zic la cine vine
C-o dat boala peste mine,
Poa’ să creadă ce-o vrea satul,
Eu noaptea-mi păzesc bărbatul
Să nu fugă la vecine
Că și ele-s ca și mine.
Strigătură:
Eu-s la joc, dar fug de treabă
Și la ochit fără seamă,
De nu mi-oi păzi bărbatul
L-oi scăpa și n-am pe altul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie din sat care este subiectul bârfelor, dar care își trăiește viața după propriile reguli. Ea ignoră bârfele și se concentrează pe a-și proteja căsnicia, folosind diverse strategii pentru a-și ține soțul acasă.