Câte mori sunt pe Suceavă
Toate fac făină albă,
Dar ca la moara de jos
Nu-i morar mai omenos.
Vers refren:
Măi, mămucă, măi!.
– Măi fătucă Mărioară,
Cu un sac îmi vii la moară,
Grâul ți-i mărunt și roș’,
Tot la urmă torni în coș.
Vers refren:
Măi mândruță, măi!.
– Bădiță, mă știi matale,
Vin de-o zi pe-o lungă cale,
Acasă mama m-așteaptă
Cu focul încins în vatră.
Vers refren:
Măi bădiță, măi!.
– Am să-ți fac, Marie, rând
Ca să nu-ți ies din cuvânt,
Dar la coș nu îi turna
Până când nu te-oi săruta,
Altă vamă nu ți-oi lua,
Făină albă ți-oi da.
Vers refren:
Măi mândruță, măi!.
Sensul versurilor
O fată merge la moară, iar morarul încearcă să o curteze, cerându-i un sărut în schimbul măcinării grâului. Cântecul descrie o scenă rurală plină de farmec și umor.