Cât îi lumea și pământul
Nu te ia cine ți-i gândul,
Dar te ia cine ți-i partea
Și-ți mănâncă sănătatea,
Dar te ia un blestemat
Care stă tot supărat.
Dar eu mintea nu mi-o pun,
Singură-mi fac traiul bun,
Le fac toate cu folos
Și mănânc ce-i mai gustos,
Mănânc pere altoite,
Ce-i frumos eu scot din minte.
Ce-am trăit nu-mi pare rău,
Nici de bine, nici de greu,
Că așa le-am făcut eu,
De-o fost bine am cântat,
De-o fost rău am mai oftat
Și uitării le-am mai dat,
C-am trăit, nu m-am jucat,
Ce-o fost din viaț-am luat,
Și trăiesc și-am să vă cânt
Ce-am în inimă și-n gând.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea destinului și despre importanța de a trăi viața cu demnitate și bucurie, indiferent de greutăți. Persoana își asumă propriile alegeri și se concentrează pe a găsi fericirea în lucrurile simple, lăsând în urmă regretele.