Tu, mămucă dragă,
M-ai dat cam degrabă,
M-ai făcut mireasă
Să am altă casă,
Să merg la bărbat
Tocma-n celălalt sat,
Să mă uit la poartă
Poate vii vreodată.
Să jucăm, mămucă,
Cât sunt miresucă,
Să mai petrecem
Cât aici suntem,
Zorii să ne prindă
Și să ne cuprindă,
Că grija se strânge
Inimioara-mi frânge.
La piept să te strâng,
Jalea să mi-o plâng,
Fața să-ți sărut
Cât fată mai sunt,
Să mă ierți, mămucă,
C-am fost și năucă
Și te-am necăjit
Cât m-ai îngrijit,
Că merg la bărbat
Tocma-n celălalt sat
Și mă uit la poartă
Poate vii vreodată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea unei mirese care părăsește casa părintească. Ea își ia rămas bun de la mama sa, exprimându-și dorul și recunoștința, conștientă de schimbarea majoră din viața ei.