Bine-i, mamă, cu feciori
Că iei scorțică cu flori
Și-n casă îți vin nurori,
Dar mămuca cea cu fete
Nopți întregi nu hodinește
Și face la fete zestre.
Strigătură:
Vin nuntașii într-o seară
Și încarcă zestrea-n cară,
Iau fata din căsușoară.
Soacră mare, să trăiești
C-ai făcut perini domnești
Și scorțare bătrânești,
Perinuța cea dintâi
Lui bădița căpătâi,
Perinuța ceealaltă
La copilă câteodată.
Strigătură:
Perinuțe noi mai avem
Chiar de gâște nu ținem,
Căsuța ni-i la pădure,
Gâștele le-a mâncat uliii.
Nu știu-i zare ori îmi pare,
Ori vine socrul cel mare,
Chiar de-i ulița glodoasă
Tot îi drag de casa noastră,
Toată lumea ne grăia
Că mama-i femeie rea
Și noră n-a mai avea.
Strigătură:
Dar așa s-o întâmplat
Și noră o căpătat
Frumoasă și de bogat,
Nu străină din alt sat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria unei mame cu feciori la nuntă și importanța zestrei. Se menționează rolul soacrei mari și pregătirile pentru noul cuplu, subliniind bogăția și frumusețea nurorii.