Bădiță, mustață deasă,
Ia pornește-o corăghească
Că eu joc iute ca vântul
Și nici nu ating pământul,
Zi-i, scripcare, zi-i și zi-i
Jocu-aista dacă-l știi,
Dacă nu, ia și-l învață
Că ți-a prinde bine-n viață.
Strigătură:
Zi-i cu scripca ta cea nouă,
Cântă pân-o rupi în două.
Două mere și trei pere,
Ciuboțele cu pingele,
Aseară v-am luat de noi
Și-amu’ v-ați rupt la călcâi,
Zi-i, scripcare, tropa, trop,
Catrincioara să mi-o joc,
Catrința și poalele,
Și la gât mărgelele.
Strigătură:
C-amu’ mi-i drag a petrece
Și-oi cânta cât pentru zece.
Haida, haida, măi flăcăi,
După clăi, după bordei,
Că sunteți toți tinerei
Și mă țin și eu de voi,
Cămeșuică, pânză rară,
Te-oi juca până diseară
Și te-oi zvârli de pe mine
Spălător să fac din tine.
Strigătură:
Că altfel mă fac că plouă
Și nu mai cos alta nouă.
Două poame, trei bureți,
Ia, vă spun amu’ la toți:
Câte-or vrea și cât s-or ține,
N-a fi una ca și mine,
Că eu nu-s femeie hâdă
Și-am să joc cu mâna-n grindă,
Ci-s femeie iscusită
Și nu mă las întrecută.
Strigătură:
Și dacă mi-am pus în gând
Scot pe dracu din pământ
Și-a juca cum eu îi cânt,
N-a scoate niciun cuvânt.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare. Interpreta își exprimă bucuria de a petrece și încrederea în abilitățile sale de dans, provocând pe toți să i se alăture.