Cetinioară de la munte,
Bădiță cu cămeși multe,
Trei îs rupe, patru sparte,
Alta nu se ține-n spate.
Dar cum s-ar ține în spate
C-o sărit garduri înalte,
Le-o sărit pe-nserat,
I-era dor de sărutat.
Bade de la Valea Seacă,
De ce porți cămeșa neagră,
De ce ești afurisit,
N-o dai, bade, la ghilit?.
Să ți-o spăl la prund în vale,
Să vii, bade, pe răcoare,
Să ți-o spăl noaptea pe lună,
Să vii, bade, să-ți dau gură,
Eu cămeșa ți-oi spăla,
Gură dulce-oi săruta.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un tânăr haiduc, probabil, iubit de o fată. Ea se oferă să-i spele cămașa și să-l sărute, exprimându-și afecțiunea.