Badea-al meu îi rușinos
Și se uită numa-n jos,
Nu vede de-s frumușică
Că ochii nu și-i ridică.
Strigătură:
Măi bădiță, un’ te uiți
De nu joci cu pași mărunți?.
Bade, de m-oi încurca
De mine greu oi scăpa,
Tot oi vrea să mă săruți
Unde-or fi de față mulți.
Strigătură:
Și-i vedea că știu vreo zece,
Ție rușinea ți-a trece.
Și-am să-ntreb printre flăcăi
Ce culoare-au ochii mei,
Și-uite-așa s-o priceput
Și ochii mi i-o văzut,
Și nu știe cum să facă
Ca să mă sărute-oleacă.
Strigătură:
Hai, mă sărută pe loc,
Nu te teme, nu-i lua foc,
Că de-i arde eu te-oi stinge,
Cu gurița te-oi atinge
Și-olecuță eu te-oi strânge.
Sensul versurilor
O fată încearcă să-l facă pe băiatul timid să o observe și să o sărute, depășindu-și rușinea. Ea îl provoacă jucăuș, sugerând că va lua inițiativa dacă el nu o face.