Badea-al meu cu vorbă rară
Și frumos din cale-afară
Mă tot cată, mă ochește
Și în horă mă poftește.
Strigătură:
Mă prinde de cingătoare
Și mă poartă-n hora mare.
În horă badea mă joacă
Și-mi tot zice că i-s dragă,
Că-s frumoasa jocului
Și seara-s oftatul lui.
Strigătură:
Și el gurița mi-o cere
De-atâta amar de vreme.
Dar eu-s mai iute din fire,
L-oi pupa, dar fără știre,
Că gurița ce-o așteaptă
Nu se lasă sărutată.
Strigătură:
Și el dacă mă iubește
Mi-a fura-o fără veste.
Frumoasă ca mine nu-i
Din Suceava la Vaslui,
Nici fecior ca badea-al eu
Din Suceava la Bacău.
Strigătură:
Drag mi-o fost și am jucat,
Seara bună și-am plecat
După badea cu mustață
Care tot mă vrea în brață.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un flirt jucăuș între o fată și un băiat. Ea este curtată de el în timpul unei hore, dar ea se arată independentă și nu se lasă cucerită ușor, menținând un aer misterios și atrăgător.