Bade, pe dragostea ta
Nici doi bani nu aș mai da,
Pentru toate am plătit
Și prea mult m-am cheltuit,
Că n-am vrut bani, nici avere,
Numai dor și mângâiere.
Bădiță, năravul tău,
Ai făcut din bine rău,
C-ai gândit că eu n-aud
Câte mândre ai iubit,
Toți banii ce-ai câștigat
La drăguțe tu le-ai dat,
Eu nimic n-am căpătat.
Că ți-i drag vara când plouă
Să iubești pe câte două,
Dar amu’ că toamna vine
Du-te să n-aud de tine,
Poți să faci tot ce poftești,
Mie nu-mi mai trebuiești,
Că așa dor ca al tău
Îl găsesc pe drum când vreau.
Vers refren:
Și-ai, măi dor, măi dor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei femei față de iubitul ei, care a risipit banii cu alte femei. Ea decide să-l părăsească și să-și găsească fericirea în altă parte, arătând independență și forță.