Ăsta-i joc și asta-i nuntă
Cu alai și lume multă,
Ăsta-i nunul, asta-i nuna
Și nuntași unul și una,
Oameni mândri, veseloși,
Pe-o sprânceană parc-aleși.
Strigătură:
Pe-o sprânceană și-o cătare
C-avem mare sărbătoare.
Nuntașii nu stau pe loc
Și se prind cu toți în joc,
Că-s oameni dintr-o bucată,
Ei mai beau, dar nu se-mbată,
Că sunt oameni cu măsură
Și le place voia bună.
Strigătură:
Dar și eu am să le cânt
Că mirele m-o tocmit.
Cântă scripca că-i dogită
Și soacra-i cam amețită
C-așa mare bucurie
N-o avut de când se știe:
Noră mândră, cuscrii buni,
De prin sat cei mai chiaburi.
Strigătură:
Nicio grijă nu și-a face
Că la mire fata-i place.
Soacră mare, nu bea mult,
Că drăcoasă te-ai ținut,
De-amu’ noră-n casă-ți vine
Și-i mai drăcușor ca tine,
Nu-ți ia-n seamă supărarea
S-o picuri cu lumânarea.
Strigătură:
Joacă soacră pe călcâi
C-o intrat nora-n tigăi
Și nici socrul nu se-arată
Că și el o face lată
Până ajunge-n poiată.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă de la o nuntă tradițională, cu accent pe bucuria participanților, respectarea obiceiurilor și voia bună generală. Versurile evidențiază rolurile cheie din cadrul evenimentului, cum ar fi mirii, socrii și nuntașii, și interacțiunile dintre ei.