Asta-i horă ușurea
Toată baba-ncape-n ea,
Că-i horă așezată
Ca să-ncapă lumea toată,
Hopa, hop și tot răruț
Pentru-acei cu ani mai mulți,
Numai lin și cum se cade,
Ce-i al lor îi pus deoparte.
Strigătură:
Sari în sus, picior umflat,
Că multe leacuri ți-am dat,
Cu multe leacuri te-am uns
Ca să poți sări în sus!
Haida lin ca florile
Pân’ s-or coace turtele
Să mănânce babele
Ca să-nvârtă horile,
Că moșnegii-s la bureți
C-o plouat și sunt grămezi,
Numai tre’ să îi strângeți
Și pe iarnă să-i puneți.
Strigătură:
Strigă baba cea fudulă
C-o rămas c-un dinte-n gură,
C-o mâncat și-i sătulă
S-o-necat c-o barabulă.
Haidați și voi, măi flăcăi,
C-ați mâncat bureții goi,
Făr-un pic de usturoi,
Cu măligă de păpușoi,
Haida lin să mă alin,
Să beau un pahar cu vin,
Hai zi-i lin să mă-ntăresc,
C-un pahar mă-nzdrăvănesc.
Strigătură:
Că eu beau numai de sete
Când bărbatul nu mă vede,
Și paharul ce l-am luat
L-am băut, nu l-am vărsat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o horă tradițională, accesibilă tuturor vârstelor, cu versuri pline de umor despre viața satului, mâncare și băutură. Este o celebrare a comunității și a bucuriei de a trăi.