Busuioc uscat în grindă,
M-am uitat ieri în oglindă,
M-am văzut încă frumoasă
Și-am zis: „Hai să plec de-acasă!”,
Vreau cu lumea să mă iau,
Să trăiesc așa cum vreau,
Și dac-un pahar mai beau
Ce iubesc îmi aleg eu.
Strigătură:
Și dac-un pahar mai beau
Ce iubesc îmi aleg eu.
Mă întreb oare de ce
Fac păcate oamenii,
Că eu nu-s păcătoasă,
Beau și-ntr-una sunt voioasă,
Și n-am când a mă gândi
Cum să fac păcatele,
Bună-s de pus la icoane,
Ei, ce zici, bade Ioane?.
Strigătură:
Bună-s de pus la icoane,
Ia, ce zici, bade Ioane?.
Ardă-l focul, păhăruț,
Pentru ce oare să-l cruț,
C-am băut și ieri și azi
Și el m-o trântit în șanț,
Câte-am făcut eu pe lume
Nu le știți că nu le-oi spune,
Asta-i numai treaba mea,
Că lumea-i tare rea.
Strigătură:
Vreți, nu vreți, așa-s eu
Și-aista-i năravul meu,
Azi trăiesc să-mi placă mie,
Numai bine vreau să-mi fie,
Mâine Dumnezeu mă știe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine de independență și bucurie de viață, centrată pe trăirea prezentului și asumarea propriilor alegeri, chiar dacă acestea implică excese. Persoana își afirmă dreptul de a se bucura de viață după propriile reguli, fără a se preocupa de judecățile celorlalți.