Frunză verde magheran,
Am un bade sucevean,
Îi născut la o zi mare
Printre sticle și pahare
Și de când rachiu-i place
Om din el nu mai pot face.
Strigătură:
Bea mereu peste măsură
De-și încurcă limba-n gură.
Al meu bade bea tărie
Că-i făcut la veselie,
Când îl scol din pat el țipă,
De-i dau sticla se ridică,
Că-i bărbat dintr-o bucată,
Nu bea apă niciodată.
Strigătură:
Bea rachiu de tescovină,
De-l termină vrea de prună.
Am un bade în putere
Îl dau la prima ce-l cere
Și nimica n-o s-o coste
Chiar îi spun și bogdaproste,
Bat mătănii ziua toată
De rachiu să uite-o dată.
Strigătură:
M-oi ruga și-oi ține post
Să mai fie cum o fost,
Dar de nu, pe veci să plece,
În rachiu să se înece.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat din Suceava dependent de alcool, spre disperarea persoanei care vorbește. Aceasta oscilează între acceptare, rugăciune pentru schimbare și dorința de a scăpa de el.