Foaie verde de negară,
Adă, Doamne, trenul în gară,
Să vină și bun, și rău,
Să vină și badea-al meu,
Adă, Doamne, trenul mâine
Să văd badea-al meu de vine.
Vine trenul în Burdujeni,
Dar badea nu-i nicăieri,
Că de era peste deal
Venea călare pe cal,
Și pe jos dacă venea
La mine tot ajungea.
Du-te, trenule, departe,
Să rămâi și fără roate,
Că pe badea l-ai lăsat
Într-o gară din Banat,
Și dacă nu o venit
Pe mine m-o prăpădit,
Și de-amu’ m-oi mărita,
La tren n-oi mai aștepta.
Sensul versurilor
O fată așteaptă cu nerăbdare sosirea iubitului cu trenul, dar acesta nu mai vine. Dezamăgită, își exprimă dorința ca trenul să se defecteze și hotărăște să nu mai aștepte și să se mărite cu altcineva.