Marcela Fota – Doamne, Tare Nu Mă Bate

Of, of
Geaba mă-nchin la icoane,
Iartă-mi păcatele, Doamne.
Geaba mă rog şi fac cruce,
Că la iubit tot m-oi duce.
Nu ştiu, Doamne, ce m-oi face
Că dragostea mult îmi place.
Inima îmi dă cuţite
Şi la iubit mă trimite.
(refren)
Doamne, tare nu mă bate,
Recunosc că am păcate.
N-am furat, în cap n-am dat,
Am iubit şi mi-a fost drag. X2.
Of, of
Unde mă duc e frumos,
Nu pot să plec ochii-n jos.
Drept în ochii ei privesc,
Minţile să-i zăpăcesc.
Şi cu ochiul îi fac semn,
Că nu sunt făcut din lemn.
S-o fac să poată vedea,
Ce zace inima mea.
(refren)
Doamne, tare nu mă bate,
Recunosc că am păcate.
N-am furat, în cap n-am dat,
Am iubit şi mi-a fost drag. X2.
Of, of.
Ce dacă păcate trag,
Dar de ochii ei mie drag.
Şi-n Iad dacă mă duc,
Dar eu mor până n-o pup.
Că-i frumoasă ş-o iubesc,
Inima să-mi potolesc.
Vreau să-i pup buzele moi
Şi să-i mângâi sânii goi.
(refren final)
Doamne, tare nu mă bate,
Recunosc că am păcate.
N-am furat, în cap n-am dat,
Am iubit ce mi-a fost drag. X2

Sensul versurilor

Cântecul exprimă conflictul intern dintre credință și dorința carnală. Protagonistul recunoaște păcatele iubirii, dar nu se poate abține de la atracția fizică, preferând chiar și damnarea în locul renunțării la iubire.

Lasă un comentariu