Manyah – Personale

Developează filmul vieții și probează ce susțin,
Numele meu e Cosmin
Și-am un destin clandestin.
Cu râsul tău cretin nu salvezi situația,
Eu, prostule, de mic, nu doar a mă evidenția,
Considerând esențial a proteja ceea ce ești,
Simțind-o copilărind pe cimentul din Giulești.
Nu-s basme sau povești că puteai să ai teroare,
Că p-afară toți sunt fiare după ce taică-tu moare,
Că pe bagabonți îi doare fix în p**ă că te doare,
Că doar călcând pe cap nu te lași călcat în picioare
Și să vezi mirare mare când nu vrei să te combini
Cu restul anturajului de bloc, spărgând mașini,
Alții sperau la divini, să le moară rudele, bre,
Astea-s personale ca pe rutele CFR
Și sătul de jivine ce m-ar vrea condiționat,
Cum viața e o junglă, fii sigur c-am braconat.
Fii sigur!
Ești cea care atâtea luni mi-a rostit șoapte-n noapte,
Cunoscându-ne primăvara acum 27.
Exemplu de puritate, mi-ai dat viață și-o direcție,
Având temele făcute când anii m-au scos la lecție.
Și numai ție îți datorez ceea ce sunt,
Căci ai știut să îmi dai pilde încă de la primul cuvânt.
Când m-ai văzut plângând te-ai măcinat în tăcere,
Oferindu-mi zile miere cu prețul lunilor de fiere,
Faci față și carierei, educând copii și tineri,
Având câțiva elevi chiar cu păreri de rău că-i vineri,
Și-am luat de la tine, ajutorul unei mine
Și-acum așează ca-n puzzle sute de părți din mine.
Până-n ultima sutime a vieții o să fiu lângă tine
Și-n ochii băiatului meu, mamă, o să mă vezi pe mine
Astea-s sentimente pline de respect și dragoste
Îmbrățișeaz-o, frate, ea nu a fost, ea mereu este,
Mamă!