Eu cred.
Eu. Eu te mai aștept.
Cred că nu e drept
Să-mi rămână numai amintirea că ai fost.
Eu simt că mereu
Ești în jurul meu,
Gând și spirit ce mă ocrotești.
Îmi dai curaj.
Eu cred că m-asculți,
Eu cred că nu uiți.
Din cer să îmi dai
Un semn că mai stai.
Dac-aș putea s-ating lumea ta,
Te-aș cere-napoi,
Eu cred în noi.
Eu poate că greșesc,
Nu știu să privesc
Către stele – și-acolo să te regăsesc.
Tu vii numai în vis,
Așa cum mi-ai promis.
Noi rămânem tot prieteni buni.
Prieteni buni.
Eu cred că m-asculți,
Eu cred că nu uiți.
Din cer să îmi dai
Un semn că mai stai.
Dac-aș putea s-ating lumea ta,
Te-aș cere-napoi,
Eu cred în noi.
Uneori te simt cum mă privești,
Veau să știi: numai liniștea mi-o dăruiești.
Eu cred că m-asculți,
Eu cred că nu uiți.
Din cer să îmi dai
Un semn că mai stai.
Dac-aș putea s-ating lumea ta,
Te-aș cere-napoi,
Eu cred în noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă credința într-o prezență spirituală după moarte, dorul de o persoană dragă și speranța într-o conexiune continuă. Vorbitorul caută semne și alinarea în amintirea celui pierdut, menținând credința într-o legătură eternă.