Makavelli – Apocalipsa

[Strofa] – [1].
Totul începe atunci când intri în acest război pentru viitor,
Dar mergând mai departe afli, că drumul nu o să fie prea ușor,
Că lumea este rea și din tot ce faci nimic nu le convine,
Acum lasă-mă să încep, presupun că știi prea bine,
Lumea este grav rănită lângă tine, dar nimeni nu vede nimic,
Momentele bune sunt cele care se vând doar pe credit,
Că totul se rezumă doar la bani dar făcându-i ne trec anii,
Rupându-ți spatele privind la cum se bucură tiranii,
Iar când simți că atingi acel sentiment uitat departe,
Se vor face fapte doar ca totul să dispară în noapte,
Și știu că totul are o destinație și toată lumea pan’ la urmă moare,
Dar măcar cât ești în viață lasă ceva bun pentru generația viitoare.
[Refren] – [1].
A început Apocalipsa, Apocalipsa.
Dacă mâine mori nimeni nu îți duce lipsa.
În lumea asta ți-ai pierdut credința.
Căutând binele în toată suferința.
A început Apocalipsa, Apocalipsa.
Dacă mâine mori nimeni nu îți duce lipsa,
Deschide ochii larg, ca să poți să vezi,
Nu îi ține închiși că sigur ai să te pierzi.
[Strofa] – [2].
Strada e plină de sentimente de durere sau de bucurie,
Cine spune că toți sigur trăiesc bine? Oare cine știe,
Cam cât de sinceri sunt copiii care pentru tine plâng?
Zi-mi cine îi strânge în brațe când inimile li se frâng?
Unde-i guvernul atunci când ai nevoie, cine ne ajută?
Împrumuturi de milioane, unde sunt toți banii care se adună?
Cartierul este bântuit de copii săraci, abandonați care
Încearcă ceva, întind o mână sperând să îi ajute cineva,
Zi-mi și tu cam cât de sincer e un suflet când se stinge,
Când tot ce-l împingea acum nu-l mai împinge?
Dacă ești îngândurat, stai așa și nu uita că Dumnezeu
E lângă mine, când scriu rime îmi dezvolt capacitatea
De a pune cap la cap toată realitatea.
[Refren] – [2].
A început Apocalipsa, Apocalipsa,
Dacă mâine mori nimeni nu îți duce lipsa,
În lumea asta ți-ai pierdut credința,
Căutând binele în toată suferința.
A început Apocalipsa, Apocalipsa,
Dacă mâine mori nimeni nu îți duce lipsa,
Deschide ochii larg ca să poți să vezi,
Nu îi ține închiși că sigur ai să te pierzi.
[Strofa] – [3].
Acum dacă te ridici puțin și privești în jurul tău,
Ai să vezi că realitatea nu e tocmai roz, e plină de rău,
Care azi poate nu te afectează dar mâine sigur da,
Urmașii tăi vor striga: Uite ce mi-a făcut tata!
Mi-a lăsat atâtea lucruri dar nu îmi pot permite nimic,
Că viața e prea scumpă și de’abea dacă pot să mă ridic.
Cu două locuri de muncă ești plin de datorii,
Vii acasă frânt și pui gunoaiele pe masă la copii,
Iar lumea noastră crește într-un mediu de c***,
Cerșind cuvinte ce pot schimba rahatu’ în diamant.
Dar nu am terminat tot ce am de spus,
Când te uiti în urma ta totul pare distrus,
Acum spune-mi dacă trecutul ți se pare cunoscut,
Când semenii tăi au luptat, iar urmași au tăcut.
[Refren] – [3].
A început Apocalipsa, Apocalipsa.
Dacă mâine mori nimeni nu îți duce lipsa.
În lumea asta ți-ai pierdut credința.
Căutând binele în toată suferința.
A început Apocalipsa, Apocalipsa.
Dacă mâine mori nimeni nu îți duce lipsa,
Deschide ochii larg ca să poți să vezi,
Nu îi ține închiși că sigur ai să te pierzi.