Magda Puşkaş – Ninsoare de Adio (Siciliana)

Aseară când ne despărţeam, aseară
Tot mai era un pic de primăvară
Şi-acum aruncă ochii pe fereastră
A viscolit de despărţirea noastră,
Distanţa s-a-nmulţit cu alb de moarte
Departe s-a făcut foarte departe
Şi ninge între noi ninsoare mare
Ninsoare de sfârşit de calendare.
Refren: Şi ochii nu mai au ce să mai vadă
Doar urme de jivine prin zăpadă,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Şi-ascult de sub zăpezi siciliana.
Şi a venit ninsoarea alb-albastru
Să parafeze totul cu dezastru
Să iasa lupii, agenţii foamei sure
Din fiecare pâlcuri de padure,
Să vină prin oraşe mari dihănii
Şi caii aburind să tragă sănii
Şi poşta, în aceste vremuri stranii
Să-ntarzie cu lunile şi anii.
Şi vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunţă trist violoncelul
Şi harpa, şi pianul mă omoară
Reverberându-mi fulgii de afară,
Mai latră undeva de frig un câine
Dar tu ce faci în ziua fără mâine
De fapt, de ce te-ntreb, când eu din mine
Mi-am interzis să ştiu ce-i rău sau bine.
Să vezi şi tu ce strigăt tragic este
Să nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar când ninge praf pe rană
Şi drumurile noastre se blochează,
Nici nu mai ştiu de-i noapte sau de-i ziuă
E doar ninsoarea noastră de adio.