Oare de ce nu suntem dezbrăcați
Atunci când ne certăm
Poate o să ne fie frig,
În brațe ne luăm
Și ne-mpăcăm.
Oare de ce nu suntem dezbrăcați
Atunci când ne certăm
Poate o să ne fie frig,
În brațe ne luăm
Și ne-mpăcăm.
Draga mea, nu te criza
E vara-mea, nu-i vina mea.
Când îmi sună telefonul, ție-ți sare țandăra
Și-atunci când sună, dispar câte o lună
Apoi îmi dau seama că tot mai bine e împreună.
Privește-mă-n ochi, nu clipi și taci
Te sărut pe frunte, scurt, ca să te scot din draci
Eu te supăr, mă cerți
Tot eu te fac să mă ierți
Și atunci nu pot să nu mă întreb.
Oare de ce nu suntem dezbrăcați
Atunci când ne certăm
Poate o să ne fie frig,
În brațe ne luăm
Și ne-mpăcăm.
Oare de ce nu suntem dezbrăcați
Atunci când ne certăm
Poate o să ne fie frig,
În brațe ne luăm
Și ne-mpăcăm.
E foarte posibil să ne învârtim în buclă
Ca într-o scenă cunoscută ce se tot repetă
Și poate că nici nu vrem să mai ieșim din sistem
Noi doi putem să dăm în extrem
Și după ce obții încă un trofeu
Tu tot la mine te întorci mereu
Eu mă supăr, te cert
Tu mă rogi să te iert
Și mă faci să mă-ntreb.
Oare de ce nu suntem dezbrăcați
Atunci când ne certăm
Poate o să ne fie frig,
În brațe ne luăm
Și ne-mpăcăm.
Oare de ce nu suntem dezbrăcați
Atunci când ne certăm
Poate o să ne fie frig,
În brațe ne luăm
Și ne-mpăcăm.
Sensul versurilor
Piesa explorează dinamica unei relații tumultoase, marcată de certuri și împăcări repetate. Refrenul sugerează o dorință de vulnerabilitate și apropiere în momentele dificile, în timp ce versurile descriu un ciclu de supărări, gelozie și reconciliere.