Mie dor, mie dor…
De zilele-n care îmi era bine,
Când umblam pe stradă ca o vagaboantă
Și nimeni nu observa că nu-s acasă.
Mama nu lucra, stătea pe-acasă,
Dar de durere nu observa că micuța ei nu era.
Eu fugeam de-acasă că eram micuță
Și mă durea
Când tata venea beat și-o bătea.
Într-o seară tata din nou a venit beat acasă,
Au început să se certe, să se lovească,
M-am speriat și-am fugit de-acasă.
Am luat telefonu…
Și-am sunat-o pe ea…
Pe cea mai bună prietenă a mea,
I-am zis să vină repede că nu mai pot,
În câteva minute a ajuns cum i-am cerut.
Am început să beau… ea îmi zicea:
„Madix nu mai bea”.
După câteva zile am ajuns acasă,
Mama plângea,
Eu eram drogată pentru prima dată,
Mama s-a speriat, nu știa ce să-mi facă,
L-a sunat pe tata să vină de urgență acasă,
Când tata a ajuns eu nu mai știam de durere,
Dar plângeam,
Știam că pe mama o doare că zicea:
„Taică-tău din nou o să bea”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o copilărie marcată de abuz domestic și neglijență. Protagonista își găsește refugiul în prietenie și substanțe, dar durerea persistă, afectând-o pe ea și pe mama ei.