Când eram mai mititică, îmi făceam codițe
Și mergeam la grădiniță, cu alte fetițe.
Îmi puneam rochițe roșii, cu dantele multe
Și în păr ca și cocoșii, foarte multe funde.
Dar acum sunt mare, am crescut nu stau în loc,
Sunt frumoasă tare și sunt mândră foc, da.
REFREN
Sunt o domnișoară, chiar de-am șase ani,
Și-am să merg la școală, mi-am luat și ghiozdan.
Sunt o domnișoară, chiar de-am șase ani,
Și-am să merg la școală, mi-am luat și ghiozdan.
Nu mai plâng ca bebelușii, dacă mă lovesc
Nu mai sar ca iepurașii, căci mă-nvinețesc
Fac și curățenie-n casă, fac și de mâncare,
Are mama, fată mare și e mândră tare.
Deci, vă rog din suflet, nu mă mai priviți de sus
Sunt o domnișoară, și-am multe de spus, da.
REFREN
Sunt o domnișoară, chiar de-am șase ani,
Și-am să merg la școală, mi-am luat și ghiozdan.
Sunt o domnișoară, chiar de-am șase ani,
Și-am să merg la școală, mi-am luat și ghiozdan.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria unei fetițe de șase ani care se simte independentă și pregătită să meargă la școală. Ea își afirmă statutul de "domnișoară" și dorința de a fi luată în serios, evidențiind totodată ajutorul pe care îl oferă în casă.