Strofa I:
Taina iubirii eu poate știu, sau nu
Dar am o șansă, iar șansa mea ești tu
De astăzi drumul meu, îl străbat la brațul tău
Și acum în doi prin vânt și ploi, nu-mi pare greu.
Refren:
Unde ești voi fi și eu
Tu ești gând din gândul meu
Serile nu sunt prea lungi
C-un zâmbet le alungi.
Unde ești voi fi și eu
Umbra ta voi fi mereu
Și chiar dacă te mai cert
Eu știu și să te iert.
Strofa II:
Nu vreau palate, nici alte bogății
Ce fac cu ele dacă n-aș iubi?
Aș fi o frunză-n vânt aș uita să plâng să râd
Și nici n-aș avea cui să-i pot da iubirea mea.
Refren:
Unde ești voi fi și eu
Tu ești gând din gândul meu
Serile nu sunt prea lungi
C-un zâmbet le alungi.
Unde ești voi fi și eu
Umbra ta voi fi mereu
Și chiar dacă te mai cert
Eu știu și să te iert.
Poate știi, poate nu, poate n-ai să crezi
Dar citește-mi în ochi și-ai să vezi.
Refren:
Unde ești voi fi și eu
Tu ești gând din gândul meu
Serile nu sunt prea lungi
C-un zâmbet le alungi.
Unde ești voi fi și eu
Umbra ta voi fi mereu
Și chiar dacă te mai cert
Eu știu și să te iert
Sensul versurilor
Cântecul exprimă devotamentul absolut față de persoana iubită, dorința de a fi mereu alături și de a împărți toate momentele vieții. Este o declarație de dragoste profundă, subliniind că bogăția adevărată constă în iubire și nu în bunuri materiale.