Și vei pleca, nu mai sunt femeia ta
Și vei pleca spre pagana libertate
Dar nu uita că ți-am fost și pâinea și vinul
Doamne, de-aș fi o floare de-o zi, că florile n-au amintiri.
Și vei pleca fiindcă alta mi te vrea
Și mi te ia ca și cum n-aș fi pe lume
Când vei pleca, ia cu tine și veșnicia
Lasă-mi decât o noapte și-atât
Să dorm și să-ncerc să te uit.
De ce îmi e scris tocmai mie
De ce să plătesc pentru doi
De ce zeul bun al iubirii
Acum ne-a trădat pe-amândoi.
Și vei pleca, nu mai sunt femeia ta
Și vei pleca spre pagana libertate
Dar nu uita că ți-am fost și pâinea și vinul
Doamne, de-aș fi o floare de-o zi, că florile n-au amintiri.
Și vei pleca fiindcă alta mi te vrea
Și mi te ia ca și cum n-aș fi pe lume
Când vei pleca, ia cu tine și veșnicia
Lasă-mi decât o noapte și-atât
Să dorm și să-ncerc să te uit.
De ce îmi e scris tocmai mie
De ce să plătesc pentru doi
De ce zeul bun al iubirii
Acum ne-a trădat pe-amândoi.
De ce te gândești doar la tine
De ce nu te-ntrebi ce simt eu
De ce mai există dreptate
Când tu te închini la alt zeu.
Și vei pleca, vei pleca și asta-i tot
Nici nu mai pot, nici nu vreau
să aud iar vorbe
Am înțeles că iubești o altă femeie.
Nu te blestem, prea mult te-am iubit
Drum bun și să fii fericit.
Nu te blestem, prea mult te-am iubit
Drum bun și să fii fericit
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei părăsite de cel iubit. Ea reflectă asupra nedreptății situației și își exprimă dezamăgirea față de pierderea iubirii.