Strofa 1:
E prea târziu să-mi amintesc
Sau prea devreme
Sunt fericită că trăiesc
Fără ochii tăi
Mi-ai lua totul dacă ai putea
Dar speranța nu mi-o poți lua
Tu nu vezi că mai trăiesc
Mi-e bine
Te părăsesc în mintea mea, a mia oară
Eu am ieșit din jocul tău și nu-mi pare rău
Mi-ai lua totul dacă ai putea
Libertatea nu mi-o poți lua
Fac ce vreau cu viața mea.
Refren:
Nici nu mai cred că te-am iubit vreodată
Poate am visat, dar m-am trezit
La ce bun să-ți mai spun cât am îndurat, cu tine?
Mi-ar plăcea să cred că nici n-ai existat!
Strofa 2:
Peste iubirile ce mor
Se așterne timpul
Însă greșelile ne dor
Doamne, cât ne e dor!
Vindecarea vine încet
Dar greșeala nu o mai repet
Bun rămas, iubirea mea!
Refren: (bis 3 x)
La ce bun să-ți mai spun cât am îndurat,
cu tine?
Mi-ar plăcea să cred
Că nici n-ai existat. (2x)
Sensul versurilor
Piesa exprimă eliberarea de o relație toxică și depășirea regretelor. Vorbitorul își afirmă independența și dorința de a uita complet persoana iubită.