Strofa 1:
A fost să fie, să se întâmple
Focuri albe îmi ard sub tâmple
Mă apropii ca prin vis, de tine
Și nu-mi vine să cred că mi-e bine.
Tu mă învălui, fără vorbe
Însă inima mea nu tace
S-a aprins privirea ta și-mi place
Te iubesc mai mult, tot mai mult.
Refren:
Dragostea de foc, nebunia mea
Cum mă scoți din minți
Ochii tăi fierbinți
Când te văd venind, mor și te ador
Doamne, ce n-aș da, să te pot păstra
Dragoste de foc, nebunia mea
M-am născut din nou sub sărutul tău
Când te văd plecând, mi se face frig
Simt că mor de dor, patima să-mi strig.
Strofa 2:
A fost să fie, să se întâmple
Am lăsat undeva trecutul
E fierbinte ca un iad, sărutul
Te iubesc mai mult, tot mai mult.
Refren:
Dragostea de foc, nebunia mea
Cum mă scoți din minți
Ochii tăi fierbinți
Când te văd venind, mor și te ador
Doamne, ce n-aș da, să te pot păstra
Dragoste de foc, nebunia mea
M-am născut din nou sub sărutul tău
Când te văd plecând, mi se face frig
Simt că mor de dor, patima să-mi strig.
Dragoste de foc, nebunia mea
M-am născut din nou sub sărutul tău
Când te văd plecând, mi se face frig
Simt că mor de dor, patima să-mi strig
Dragostea de foc, nebunia mea
Cum mă scoți din minți
Ochii tăi fierbinți
Când te văd venind, mor și te ador
Doamne, ce n-aș da, să te pot păstra
Da, să te pot păstra
Da, să te pot păstra.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste pasională și intensă, comparată cu focul. Vorbește despre transformarea și renașterea prin iubire, dar și despre teama de pierdere și dorul intens.
