Zâmbesc, îmi aprind țigara, te privesc
Îți spun că plec, tu îmi zici te iubesc
Eu n-am de gând să stau în preajma ta
Mult rău mi-ai făcut ca să mai pot sta
Nu te mai ruga de mine, degeaba speri
Nu te mai uita la mine, degeaba zbieri
S-a terminat demult, nu mai e același lucru
Am înghițit prea mult și a venit timpul să scuip.
Când mă uit la tine numai văd nimic,
N-o să-ți fiu prieten, dar nici inamic
Ai fost odată aerul pe care-l respiram,
Acuma mă sufoc, numai vreau să am
Vreodată de a face cu tine, niciodată
Refuz să fiu prostu’ de altă dată
S-a terminat, în sfârșit trăiesc
Sunt fericit, nu te mai iubesc!
Nu vreau să mai știu cine ești
Nu vreau să mai știu cum zâmbești
Nu vreau să te văd în fața mea
Dispari din calea mea, din viața mea.
Dispari din calea mea, din viața mea
E clar lângă tine nu mai pot sta
M-am săturat de sentimente spuse ca să fie
Te-ai gândit vreodată că îți faci rău doar ție?
Nu vrei să ne despărțim, mai bine lasă
Mi-am dat seama demult că ție nu-ți mai pasă
Deși am crezut că te cunosc cu adevărat
Am realizat prea târziu cât de mult m-am înșelat
Am stat, constat, reflectat situația noastră
Tu țipi, răcnești și plângi ca o proastă
Prin lirică îmi exprim declarația de război
Căci de azi nu te mai referi la noi ca doi
M-ai vrăjit, lângă tine mă simțeam ca un orb
M-ai slăbit încet, încet ca un microb
Taci, taci numai pot, nu se mai poate
S-a terminat adio, o luăm pe drumuri separate.
Nu vreau să mai știu cine ești
Nu vreau să mai știu cum zâmbești
Nu vreau să te văd în fața mea
Dispari din calea mea, din viața mea.
Bună, ar trebui să-ți spun „bună” dar nu…
Nu meriți nici măcar atât pentru că tu
Ai distrus un peisaj plin de culoare
L-ai înnegrit și doare, acum e fără soare
Voiam măcar să te respect, de iubit nu am putut
Să te văd pe stradă te întreb „Ce ai făcut?” atât
Să plec zâmbind să-mi zic că a fost încă una
Sunt cu capul plecat, iar acum domină ura
Numai face pe dura, n-ai motive să o faci
Amintirea încă e vie dar preferi să taci
Că te prefaci, displaci pe oricine cu zâmbetul tău fals
E același ca în prima zi când eu n-am zis pas
Te las, numai simt plăcere, doar frică
Acum ești cea mai mare inamică
Dragostea e indiferența celui de lângă tine,
Pun stop căci după asta, tot o alta vine.
Nu vreau să mai știu cine ești
Nu vreau să mai știu cum zâmbești
Nu vreau să te văd în fața mea
Dispari din calea mea, din viața mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă furia și eliberarea după o relație toxică. Naratorul își declară independența și refuzul de a mai avea de-a face cu persoana care l-a rănit.